Activitate: Productie de filme artistice, documentare, spoturi publicitare, videoclipuri, filme dedicatie... Studioul isi desfasoara activitatea in cadrul Asociatiei "Artes" Romania, cu sediul in str. Horia 7-9, Iasi, Romania.



miercuri, 10 iunie 2009

21-07-2009

"Publicul nu dă buluc la filmele româneşti"


dialog cu regizorul Mihai Mihăescu

Mihai Mihăescu, doctor în cinematografie şi media, predă Arta actorului de Film la Universitatea de Arte "George Enescu" din Iaşi, unde face, alături de studenţii săi, filme "fără buget". Deocamdată.
Născut pe 17 noiembrie 1954, în satul Ciorăşti, Ungheni (Republica Moldova), Mihai Mihăescu a debutat ca regizor la Chişinău, unde a absolvit Institutul de Arte "Gavriil Musicescu" (1979), fiind licenţiat în regie şi măiestrie artistică. A fost asistent de regie la "Moldova‑film", apoi regizor asistent la Teatrul muzical‑dramatic "A.S. Puşkin" din Chişinău, iar din 1990 s-a stabilit la Bucureşti. A revenit la Chişinău, pentru a realiza lungmetrajul "Păcatul". În 1992 a devenit membru al Uniunii Cineaştilor din România, la recomandarea regizorilor Stere Gulea şi Savel Ştiopul. În 1994 s‑a înscris la doctorat, la Facultatea de Film a Universităţii de Artă Teatrală şi Cinematografică "I.L. Caragiale".
Acum, are două scenarii de lungmetraj pe care se pregăteşte să le depună la concursul următor organizat de Centrul Naţional al Cinematografiei şi lucrează la un altul, după un roman apărut recent...

– Domnule Mihai Mihăescu, predaţi Arta Actorului de Film, la Universitatea "George Enescu", domeniul fiind unul nou la Iaşi. În ce împrejurări aţi început să predaţi aici?
– În primăvara anului 2006 am trecut pe la Iaşi, să mă întîlnesc cu Lucian Vasiliu, directorul de atunci al Muzeului Literaturii Române. Am discutat despre posibilitatea de a realiza un film după romanul "Lorelei" de Ionel Teodoreanu. Din păcate, această idee încă nu s‑a concretizat. Tot atunci am vorbit cu Emil Coşeru, director al Departamentului de Teatru al Universităţii de Arte "George Enescu", care îşi dorea să obţină acreditarea pentru disciplina "Arta Actorului de Film". Am fost de acord să mă "înham" la această treabă deloc uşoară, iar domnul Coşeru a reuşit să găsească fonduri care ne‑au permis să achiziţionăm aparatura necesară pentru desfăşurarea cursurilor. Aşadar, din toamna lui 2006 am început să fac naveta Bucureşti‑Iaşi. Eram încă redactor la Arhiva Naţională de Filme, dar din 2007 am devenit titular la Universitatea "George Enescu".
– Care sînt calităţile absolut necesare unui actor de film?
– Pînă nu demult, actorii care apăreau în filmele româneşti veneau din teatru. Chiar dacă unii dintre ei au reuşit roluri memorabile, trebuie să recunoaştem totuşi că "jocul" actorului de film diferă de cel al actorului de teatru. Actorul de film trebuie să fie mult mai econom în mijloacele sale de expresie, mai natural, mai spontan, să dea senzaţia de imediat, să ne facă să credem că totul se petrece acum, aici... Unii actori consideră că nu sînt fotogenici, cu alte cuvinte, consideră ei, nu sînt buni pentru film. Eu sunt de altă părere. A fi fotogenic nu înseamnă neapărat să fii frumos, adică să dai bine pe ecran. În primul rînd, actorul trebuie să fie convingător, să ştie să‑şi exploateze datele native, acelea pe care Dumnezeu i le‑a dat. Desigur, lucrurile astea se învaţă la facultate.
– Povestiţi‑ne despre studenţii dumneavoastră de la Iasi!
– Au un potenţial foarte bun. Pot deveni adevăraţi profesionişti. După o anumită perioadă de instruire reuşesc să‑şi pună în valoare tinereţea, devin carismatici, îşi folosesc intuiţia, mai ales că exerciţiile practice, spre exemplu, se bazează mult pe improvizaţie.
În cadrul proiectul "Vrem să facem film", în iunie, am prezentat cîteva dintre producţiile noastre, la "Serile de film". Aşa am constatat că publicul din Iaşi este în primul rînd teatral. Iar cînd vine vorba de film, vrea să fie cucerit sau recucerit, dacă presupunem că a fost în alte perioade atras de film, într‑o măsură mai mare decît acum. Este nevoie de acţiuni de promovare multiple pentru a‑l face să îndrăgească filmul ca artă. Vrea să mergem noi la el, să‑l provocăm, să‑l curtăm...
– În ce împrejurări v‑aţi descoperit pasiunea pentru cinematografie?
– În adolescenţă eram un cititor pasionat de literatură artistică. Încercam să‑mi imaginez cum ar arăta în film ceea ce citeam. Mai tîrziu, am văzut unele filme după cărţile pe care le citisem. Unele m‑au dezamăgit profund, acestea nu corespundeau "filmului" pe care eu îl "vedeam" atunci cînd citeam cartea respectivă. Altele m‑au impresionat mult, spre exemplu, "Romeo şi Julieta" al lui Franco Zeffirelli. Citisem piesa lui Shakespeare în clasa a şaptea.
– Care a fost cea mai importantă persoană din cariera dvs?
– Greu de spus. Au contribuit mai multe persoane în devenirea mea ca cineast. Emil Loteanu a fost cel care mi‑a făcut intrarea în cinematografie. Am debutat în 1989, sub conducerea domniei sale, cu scurtmetrajul, de 20 de minute, "Adio, viaţă de holtei", după o povestire a scriitorului Nicolae Esinencu.
– Cum apreciaţi prezentul cinematografiei româneşti?
– Ne putem pune anumite speranţe în tinerii "noului val" al cinematografiei româneşti. Problema însă ţine de mai multe aspecte. Cel mai deficitar mi se pare capitolul diversitate.
Se simte deocamdată o tendinţă de uniformizare şi cred că din această cauză publicul nu dă buluc la filmele româneşti.
– Mergeţi la cinematograf? Preferaţi cinematograful "vechi" sau multiplex-ul?
– Desigur, e mai confortabil să urmăreşti un film într‑un spaţiu adaptat acestui proces. Publicul de azi este pretenţios, vrea confort... Am văzut recent la cinematograful Studio din capitală filmul "Jocuri la nivel înalt", cu Russell Crowe şi Ben Affleck. În virtutea faptului că activez în domeniul cinematografiei, am posibilitatea să văd anumite filme înainte de a apărea pe ecrane. Am văzut recent "Pescuit sportiv", în regia lui Adrian Sitaru şi "Cea mai fericită fată din lume", al lui Radu Jude, care au apărut între timp şi în cinematografe.

Gina Popa

Preluat din Evenimentul
regional de Iasi - 21.07.09

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu