Expresionismul - un curent universal valabil

Lansarea cărţii Poetica expresionistă în cinematografie a domnului Mihai Mihăescu, ne pune în faţa unui eveniment cultural pe care îl apreciem dintr-o dublă perspectivă: în primul rând contribuie la efuziunea artistică a Iaşului, iar în al doilea rând, ne relevă o conştiinţă, analitică şi profundă, cea a domnului profesor Mihai Mihăescu.
Lucrarea Poetica expresionistă în cinematografie ni se înfăţişează ca o sinteză bine coagulată, ca un algoritm de analiză, dar şi de creaţie. Pornind în demersul său de la prezentarea inflexiunilor şi a simbolurilor expresioniste în cinematografia de după 1919, domnul profesor Mihai Mihăescu a reuşit să creeze o lucrare mult mai complexă. Astfel, cartea nu este o simplă expunere a unor materiale cinematografice, de altfel foarte bine alese, ci devine o consubstanţializare a filosofiei cu mitologia, a criticii de film cu vastul domeniu al artelor în general.

Domnul Mihai Mihăescu caută esenţele ultime ale expresionismului, sondează cele mai intime sensuri ale acestui curent. Ajungem astfel, pe parcursul cărţii, să constatăm că expresionismul este, în fond, un curent universal valabil, depăşind limitele istorice în care s-a manifestat. Se face o clară diferenţiere între expresionismul istoric şi cel permanent, fiind în acest mod posibil ca valenţe de tip expresionist să se prelungească firesc în conştiinţa artistică a contemporaneităţii.
Ni s-a părut relevant faptul că în lucrarea de faţă, pornindu-se de la sensul primar al expresionismului, se ajunge la pulverizarea acestuia spre şi în prezent. Prelungirea spiritului expresionist în epoca actuală indică, în mod cert, că poetica acestui curent operează cu termeni şi stări universal valabile.
Astfel, evoluţia cinematografiei şi a tehnicii pe care aceasta o presupune a oferit posibilitatea inserţiei unor mesaje profund expresioniste în producţii precum: Procesul, Câinele andaluz, Călăuza, dar şi în Basic instinct sau Gladiatorul. Ecourile expresioniste constau în accentuarea permanentei crize spirituale a individului, în surprinderea neliniştilor, a neantului ontologic, a angoaselor şi a tragismului eului. Expresionismul nu este, de facto, o epocă sau un curent, ci un mod universal de gândire şi percepţie afectivă.

După cum am precizat anterior, Poetica expresionistă în cinematografie nu este o simplă analiză sau expunere. Domnul profesor posedă capacitatea de a depăşi caracterul tehnic şi comercial-industrial al unor producţii cinematografice, intuind profunzimile simbolurilor şi generalizarea sensurilor.
Lucrarea domnului profesor este deosebit de bine argumentată şi documentată, pe baza unei bibliografii şi filmografii complexe, dar, în special pe baza unui veritabil instinct creator.

Ana-Maria Iutiş

studentă la secţia Istoria şi Teoria Artei (an II),

a Universităţii de Arte "George Enescu" Iaşi